Se afișează postările cu eticheta accessory. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta accessory. Afișați toate postările

joi, 5 iunie 2014

Ce nu sunt azi

Nu sunt omul rutinei, m-a inspaimantat mereu gandul asta si m-am tinut mereu departe de ceea ce ar putea duce la o rutina. Prin urmare, nu pot sa spun ca atunci cand ies din oras pentru 2-3 zile, ies ca sa scap de rutina in care traiesc.. nu.. am 22 de ani, nu traiesc intr-o rutina deloc. Traiesc un haos dement care imi ocupa tot timpul; un haos creativ de altfel, deci nu ma plang.. 
Nu sunt un orator nascut si nu am capacitatea de a reda ceva mot-a-mot, motiv pentru care a trebuit, in timp, sa imi dezvolt o modalitate de a ma exprima in conformitate cu personajul pe care il reprezint. Asadar, am un discurs haotic.
Nu sunt o gaita vorbareata in afara mediului meu, motiv pentru care procesez foarte mult 'indoor' si am uneori niste filme tare ciudate.
Nu sunt vreo frumusete cataclismica, motiv pentru care mi-am completat personajul cu alte altele in asa fel incat sa fiu multumita cu mine. Si sunt. Mai ales cand ies din oras 2-3 zile.. 
Iata niste poze:



















Filakia,

luni, 12 mai 2014

Otilia

Sa-i spunem Serendipity- sau mai bine.. intamplarea a facut sa...
       o cunosc pe Otilia.
O stiam pe Alice din oras. E o vorba ciudata, da.. dar chiar din oras o stiam.. Eram prin liceu iesiti la masa, iar una din prietenele mele, care imi prea cunoaste predilectiile vestimentare mi-a facut un semn subtil spre o fata din capatul incaperii. Isi purta spatele drept. Si avea un turban dat naibii! Si eu mi-am zis.. "Ce fina.." :)
Intamplarea a facut sa ne cunoastem la un moment dat si cumva, ma bucur ca, desi nu am strans o legatura din prima, ei bine acum ma simt legata.
Cum simt eu.. Alice este prietena si omul de baza al Otiliei.
Intamplarea face ca Alice sa ma sune intr-o zi de februarie si sa ma cheme nitel la atelier. Nu mai fusesem pana atunci. Am ajuns, am urcat. O oaza de lumina si caldura. Si nu zic la misto, acolo chiar era o oaza, o invitatie la creatie. Alice proba rochii si avea ceva croitorese-n jur cand am intrat in camera de proba (sau de garda, cand e cazul :D).. vai si ce haos frumos... Atunci i-am prins si privirea Otiliei. Nu o intalnisem pana atunci, dar stiam ca ea e. Un zambet tare cald, si un glas tare frumos. Cum simt eu, aveam impresia ca ne cunoscusem de mai demult. Otilia iti da feeling-ul asta. Cum simt eu, e genul de om care te invita sa-l asculti, dar nu pentru ca ti-ar zice-o, nu. Otilia nu s-ar arunca in centrul atentiei decat daca ar determina-o Alin, si chiar si-asa, cu limite :)).. Ea ar sta undeva intr-o umbra si si-ar hrani sufletul cu zambete, ochi admirativi si aplaudari. Asa e Otilia.
Intamplarea a facut sa am ocazia sa construiesc cateva accesorii pentru colectia de rochii de mireasa a Otiliei Brailoiu si cumva, s-a aprins, pentru mine o alta dimensiune.. Cu tot dragul pentru piesele astea si cu tot volumul de feedback primit.. am decis sa suflu-n foc, pana la un catalog.. Dar pana acolo, va multumesc voua, voua doua!
To be continued.. bien sur..